Valcan - Sureanu - Oasa - Voineasa

Dupa doar doua saptamani am revenit in zona Pasul Valcan. De data aceasta insotiti de inca doua utilaje. Traseul a fost: Pasul Valcan - Petrila - Sureanu - Lacul Oasa - Lacul Negovanu - Voineasa si retur pe Valea Oltului. Pana in orasul Vulcan am urmat aceeasi ruta ca data trecuta.

contrastele se atrag ... :))

Vf. Straja

Chiar in Pasul Valcan am gasit un mic "loc de joaca" si am trecut la sedinta foto pe bolovani.

Ajunsi in vale ne-am intalnit in Petrosani cu Zoly si cu un prieten de-al lui cu un enduro. Baietii ne-au insotit pana aproape de Sureanu. Noroc cu ei ca ne-au aratat drumul prin Magura Cimpei deoarece noi initial planificasem o urcare pe drumul 709K, drum ce nu exista decat pe harti, marcat probabil la betie de cei de la google :)) (aici puteti vedea cum si altii au mai patit-o).

Cu parere de rau ca nu avem timp sa ne intalnim si cu niste prieteni buni din Petrosani, plecam in graba spre Petrila si incepem urcarea prin Cimpa pe un drum de exploatare forestiera. Padure, soare, rampe abrupte si gaz mult .

In drum dam si peste un brad cazut ce bloca drumul, dar, nu ne legam de el sa-l tragem, ci pentru mai multa distractie il ocolim.

Deja este tarziu si intr-un loc in care prind semnal primesc un telefon de la Coaja - el plecase de cu noapte din Craiova cu trenul pentru a face acelasi traseu ca noi (Petrosani-Sureanu) dar pe bicicleta - ajunsese la teleskiul de langa Cabana Sureanu.... obosit dupa 20km si catarare de peste 1200m. Nici noi nu mai avem mult si in scurt timp aveam sa ne intalnim.

Ne despartim de echipa din Petrosani multumindu-le pentru ajutor si companie si ii dam bataie spre Cabana Sureanu... deja ghiortaiau matele si ni se uscasera buzele de sete... asa ca ata la Sureanu si pune-te pe campare, foc, beutura si haleu... chestii "administrative" :)).

aici se poate vedea cat de mult te poate transforma FOAMEA :)))

Dupa un somn bun si o noapte foarte calduroasa si luminata de o luna misto tare, iata a venit si dimineata... cu tot cu cafeaua la ibric, zeama de castraveti acrii si lipsa de chef de a strange tabara .

Ne punem in miscare pe la 9 si ceva. Urmeaza numai coborare pana la Lacul Oasa unde, pe baraj, oprim pentru poze si pentru "despartirea" de Coaja care o ia pe transalpina spre N, pana in Sebes de unde ciu-ciu cu trenul inapoi la Craiova.

De aici urmam transalpina vreme de cativa km pana la coada lacului Oasa si facem stanga pe un forestier spre lacul Negovanu. Gresim initial drumul si balalaim putin prin padure, dar ne intoarcem repede si ne repunem pe traseu. In continuare dau drumu la GPS-ul pe care aveam track-ul si nu mai avem probleme... o bucata de vreme :)))), caci mi se termina acumulatorul si, normal, uitasem incarcatorul de masina :D. Poze nu prea a mai facut nimeni caci nu prea am mai oprit... nu vroiam sa ne prinda noaptea inca pe munte.

Pe drum mai tragem un gratar, mai o mica ratacire, iar in jurul orei 7 suntem in Voineasa. Oprim doar pentru hidratare, sucuri si mici tampenii si o taiem spre Brezoi, Valcea. De aici am avut ceva probleme cu masina... probleme diagnosticate si rezolvate provizoriu de Bart - merci mult!. Am ajuns acasa cu bine si cu gandul la urmatoarea iesire... cu bicicletele de data asta ;)

Restul de ...cateva sute de poze... AICI!

Bike route 1642246 - powered by Mopedmap 

Pasul Valcan - Herculane - Cabana Buta

   A venit si vreme primei ture cu "conserva"... sau "chupacabra" cum ii zice Suzana (Suzuki Samurai). Si daca tot am facut un an de la nunta noastra am zis ca ce poate fi mai frumos decat o tura la munte.

Dupa ce am adus-o cat de cat la linia de plutire din punct de vedere tehnic, am zis ca e cazul sa o urc la munte, sus, sus... pe masina .

   

   Deci... peste 750km Craiova - Pasul Valcan - Izbucul Cernei - Herculane si retur pe Orsova - Bahna - Baia de Arama - Sohodol si traversat iar in Valea Jiului prin Cheile Sohodolului - Valea de Pesti - Cabana Buta.

Daca v-ati plictisit de citit ruta mai bine dati un ochi pe jâpeg.

Pasul Valcan

Am plecat duminica 20mai din Craiova spre Tg.Jiu. La iesire din Tg.Jiu am facut stanga spre satul Schela, lasand astfel in dreapta drumul spre Defileul Jiului. Dupa cativa km de asfalt si drum betonat, la orizont pe coama dealului apare serpuind drumul spre Pasul Valcan.

La inceput drumul este destul de lat, cu pamant si piatra tasata. Se urca si se tot urca pana la o stana unde urmeaza o urcare mai serioasa pana se ajunge in golul alpin si se continua printr-un peisaj bestial pana la punctul de altitudine maxima... 1300m parca... in Pasul Valcan. De acolo se vede foarte frumos si varful Straja. Pe drum am intalnit un Mitsu familist, doua motoare bine echipate si un Hilux.

De aici mai departe se tot coboara intalnind si o portiune mai dificila de coborare pe bolovanis si cateva sleauri maricele. Deja apare in vale oraselul Vulcan spre care se coboara prin padure serpuind pe langa telegondola ce leaga orasul cu muntele.

Valea de Pesti

Dupa aprovizionarea cu haleu si beutura si deja obsedantii langosi din piata Lupeni , am plecat sa cautam un loc de campare in zona Valea de Pesti. N-am ramas la motelul din beton stalinist ci am preferat cortul. Pe drum am trecut pe langa Pestera de Gheata si am mers tot in sus pe drum luptandu-ne cu bolovanii si ploaia care incepea sa ne dea tarcoale.

Izbucul Cernei

Din Cheile Butii in Campusel sunt aproximativ 15 km de asfalt care se termina brusc in padure continuandu-se cu forestierul ce urca pana la panoul ce te anunta ca intrii in Rezervatia Cerna Domogled. Urmeaza o coborare sinuoasa, stanca rosie, padure, padure si iar padure, iar intr-un final valea se deschide ajungand la izvoarele Cernei unde am si campat.

Am incercat sa facem un traseu pana pe creasta dar imediat dupa Izbucul Cernei am gasit urme de urs... ne-am "potolit" repede, ne-am intors si am deschis o sampanie, cateva beri si gata... ne-am lecuit de balaurit prin padure. 

Pe seara au aterizat si 3 cehi pe ATV-uri (niste minunatii, nu ca rapciugile "taranilor de oras"). Oameni ca lumea... cautau un loc sa faca dus... i-am linistit explicandu-le ca e tarziu si ca pe o raza de zeci de km nu exista "civilizatie". Au plecat sa caute loc pentru a inopta... dar nu inainte de a ne cere o paine... le-am dat si am primit inapoi o conserva cu supa de pui. Inca n-am mancat-o ... astept iesirea urmatoare.

Spre Herculane

Drumul este bun, serpuieste pe conturul lacului. Putin namol de la utilajele din zona si o cadere de bolovani mai serioasa de care se ocupau deja baietii. Cat am bagat o tigara ei au si degajat o portiune cat sa ma strecor si eu cu conserva. Mai multe poze nu am pentru ca s-a pus ploaia si a turnat cu galeata pana dincolo de Herculane.

Din Orsova pana in Baia de Arama nu am poze ca m-am invartit numa' prin catune pe drumuri mocirloase si de lume uitate, prin ploaie si numa' de poze nu am avut chef... cu atat mai mult ca s-au mai descarcat si acumulatorii si am ramas doar cu telefoanele si le-am pastrat sa facem poze pe munte.

Intram in Cheile Sohodolului si pe ploaie torentiala si in asfintit de soare pornim sa traversam spre Valea de Pesti.

Ratam drumul de doua ori (in total ~30km gaz ars de pomana). In  poza se vede cum drumul se termina intr-o cascada de apa... acum rad, dar, atunci mi-am blestemat zilele

Ajungem dupa inca o rataceala pe intuneric bezna (era cat pe ce sa ajungem pe Vf. Arcanu) la Cabana Valea de Pesti unde luam o camera ca de pus cortul la 11 seara pe ploaie nici nu se punea problema ... am golit ultimele rezerve de tarie si un bidon de bere si am bagat cornu' in perna.

A doua zi am zis sa urcam si pana la cabana Buta. Drumul este ok la inceput... pana spre final (ultimii 1-2 km) cand mergi putin pe bolovani de rau , prin albie si tragi putin de reductor pe ultimele doua urcari. Un cioban cu un L200 in fata mea a oprit inainte de o urcare si mi-a zis: "Flacau, de aici nu mai sta in spatele meu ca nu se stie. Asteapta sa urc eu si dup'aia dai pe greu si pedala blana pana sus... sa nu te opresti!". Nu a fost deloc de speriat urcarea, dar nici usoara (fara garda mare la sol si 4x4 nu-i recomandat sa incercati). Urcand pe ultimii zeci de metri, in fata mea, oamenii ciobanului se grabeau sa degajeze traseul de cativa bolovani dislocati de L200 si de tot traseul de evacuare: toba, tevi, tampoane ... nu stiu cum el a atins si eu nu... lucky me!

... nu e prea buna filmarea, dar poate va dati seama totusi cat de inclinata era ultima panta unde "mitibusu" a ramas fara tobe