Doua zile la Caciulata

   Pe Valea Oltului fusesem de nenumarate ori pentru strandul cu apa termala, berea si cazarea ieftina (inca), gratarele si chefurile la cort. De data asta am zis sa combinam toate astea si cu o tura pe bicicleta.

   La prima ora eram deja in Rm. Valcea si dadeam o tura prin piata de fructe dupa smeura si pe la patiserii pentru ceva de haleala. Pornim repede la drum si ajungem pe la 9 in Caciulata unde ne cazam la campingul de la strandul termal, sus in padure. Casuta curata, cu asternuturi ok, dar cu un miros de mucegai...pfffff.... groaznic. Sarim imediat in "chilotii" de balaceala si fuga repede la bazin. Chiar daca norii erau multi si negrii apa a fost super: calda si curata ca de obicei.

Dupa atata apa termala si  vreo doua beri reci, foamea isi spune cuvantul. Ne imbracam si mancam repede ceva dupa care pornim la drum.

50 lei/noapte casuta (acces gratis la strand)... ATENTIE: cacastoarea si spalatoarele sunt cam imputite

drumul spre manastirea Turnu, in amonte de Caciulata pe malul stang al Oltului

La 50m de manastire pe o urcare scurta se aude deodata un carait urmat de un "clant" puternic.... era de la bicicleta lui Suzy. Imediat am oprit si am vazut care era problema: deraiorul spate intrase in spite, lantul era sarit... deci, roata blocata. Cauza: la ultima tura Suzana lovise un bolovan, destul de violent si indoise urechea cadrului de la schimbator, astfel bratul schimbatorului era acum orientat spre spite. Problema am sesizat-o abia acum deoarece de la lovitura si pana acum nu mai schimbase niciodata pe ultimul pinion. Acum a schimbat si BUM! si beleaua. Dupa o mie de injuraturi si multi nervi - nici manastirea langa care eram cu toti calugarii din ea nu ar fi putut scoate din mine dracii care-i aveam - am plecat pe jos sa vizitam lacasul.

curtea interioara a manastirii Turnu

chiliile din stanca in jurul carora s-a construit manastirea

Destul de suparat din cauza bicicletei parca nici chef de poze n-aveam.... vizitam putin, alimentam cu apa si plecam sa cautam un loc linistit la umbra pentru a incerca sa reparam bicla. In vecinatatea manastirii dam de o pajiste proaspat cosita in mijlocul careia era un mar mare sub care ne oprim si incepem sa demontam la bicicleta.
Problema era ca nu aveam cu ce sa indrept urechea cadrului, asa ca, am improvizat folosind o piatra si manerul de la cutit. Cu chiu cu vai am reusit s-o aduc cat de cat la o forma acceptabila. Am montat-o la loc impreuna cu deraiorul, am pus lantul si am refacut reglajele, asa... cat sa schimbe macar pe 8/7/6 si 5.... suficient cat sa ne intoarcem la camping (aproximativ 4,5km).
   Ne intoarcem usor pe acelasi drum, iar la baraj coboram sa vizitam Castrul Roman Arutela. Mica, dar plina de istorie, constructia (ce a mai ramas din ea) este ridicata chiar pe malul Oltului langa complexul hidroenergetic Turnu.

barajul Turnu, Poiana Bivolari

Castrul Roman Arutela - 138 d.c.

Vazand ca treaba merge, iar bicicleta Suzanei se comporta acceptabil, nu mai stam pe ganduri si plecam pe drumul de pe dig pana in Calimanesti unde stiam noi un mini-market ieftin si foarte bine aprovizionat. Eu raman afara timp in care Suzana face rapid aprovizionarea: carnati (de 3 feluri) ;), bere la doza si alte chestii trebuincioase pentru gratar. Stanga imprejur si iar suntem pe dig inapoi spre Caciulata. Foamea ne mana tare, tare... mai ales pe Suzy (prietenii stiu de ce :))) ) care ma face sa depun ceva efort ca sa ma tin dupa ea.....foamea asta...
Traversam podul, calea ferata, centura si intram pe forestier prin dreptul cabanei Pausa. Inaintam doar vreun km si ne gasim un loc pe iarba langa parau unde numaidecat ciocnim o bere si facem focul.

neavand gratar am folosit metoda "teapa" direct pe carbuni

si iata rezultatul ;). eee, cum arata?

Seara la casuta am reparat cum trebuie bicicleta si am facut reglajele pentru tura de a doua zi. Am plecat pe jos prin statiune in cautarea unei terase unde sa sarbatorim... ca de... doar era ziua mea ;). Inotul, bicicleta, gratarul, berea si aerul de munte ne-au facut sa dormim neintorsi.


A doua zi ne trezim devreme si la 8 fix suntem prezenti in apa. Pe cer nu e nici urma de nori. Dupa baie strangem bagajele predam cheia de la casuta, ducem masina jos in Caciulata si o lasam intr-o parcare pentru restul zilei.

Planul de azi: Caciulata - Valea Pausa - Stanisoara - Turnu - Caciulata

De cum intram pe Valea Pausa si trecem de cabana cu acelasi nume, hop o gasca de catelusi ne iese in cale. Oprim sa ne jucam putin cu ei si sa facem poze.

purecosii veneau gramada pe noi

Inca de la inceput simtim soarele arzator, dar nu comentam nimic ;).... bine ca nu mai sunt nori si ca am scapat de ploi dupa o saptamana foarte friguroasa si umeda. Inaintand pe forestier spre cabana Valea Marului  dam in scurt timp de racoarea padurii.

cabana Valea Marului

Dupa inca vreo 4km ajungem la Manastirea Stanisoara si gasim un loc la umbra unui nuc unde mancam si ne odihnim putin. Vantul bate usor si caldura ne moleseste... aproape adormim tolaniti pe iarba.

Manastirea Stanisoara si releele de pe vf. Cozia

De la Stanisoara se urmareste, la stanga, traseul banda galbena/banda albastra spre Poarta Stanisoarei - o stanca brazdata-n doua de poteca traseului. Locul ingust arata ca o poarta intre cele doua manastiri.

Continuam prin padure pe o poteca blocata in 3-4 locuri de pomi cazuti, probabil in urma unei furtuni recente. Ne facem loc ba pe sub ei ba peste ei si ajungem intr-un loc de intersectie al mai multor trasee montane, loc numit "La Troita". In poienita care ne iese in cale dam peste un loc amenajat pentru odihna, o constructie de lemn plina de icoane si bineinteles de o troita - de unde si numele popasului. Aici lasam banda galbena care continua spre Castrul Roman si trecem pe banda rosie.

popas La Troita

Abia de aici avea sa inceapa adevarata distractie. Poteca devine ingusta, foarte abrupta si plina de radacini iesite la suprafata si bolovani colturosi. Coborarea este spectaculoasa, rapida si foarte tehnica pe unele portiuni, cu praguri si hopuri ce te pot arunca in cap foarte usor daca nu esti atent (traseul in sens invers fiind imposibil de parcurs cu bicicleta in aceasta zona).

Incet, incet... dar repede :)... ajungem la Turnu. Marcajul a fost excelent, vremea la fel, peisajul extraordinar si coborarile de exceptie.

De aici ne-am intors in Caciulata, am luat masina si am plecat spre casa, dar nu fara sa oprim in Calimanesti unde am baut o ultima bere si am mai stat putin la plaja pe malul Oltului.

Bike route 1099937 - powered by Bikemap