Cheile Butii

    Uraaaa!!!! In sfarsit avem suporti de bicicleta pentru masina, asa ca am plecat la drum ca sa-i probam. I-am cumparat cu doua saptamani inainte, dar pregatirile cu nunta ne-au facut sa amanam putin excursia. In ciuda faptului ca suportii au fost foarte ieftini si-au facut treaba foarte bine, transportand bicicletele in siguranta pana la destinatie si anume Muntii Retezat - Cheile Butii.

      In jurul orei 10:30 eram deja trecuti de Defileul Jiului si ne indreptam incetisor spre Campul lui Neag - am mers mai "batraneste" nestiind cum se comporta suportii dar am observat ca la 95-100 km/h se comporta foarte bine. In drum ne-am oprit in Lupeni pentru a cumpara cate ceva de-ale gurii si pentru a ne "alimenta" cu langosi deliciosi asa cum numai in zona asta am mancat :).
Ajunsi la Cheile Butii am avut surpriza neplacuta sa ne intampine un angajat al cabanei care ne-a dat de veste ca cica nu ar mai fi niciun loc liber in cabana mare, dar ne poate da o camera la ...numai 130 lei/noapte ...da,da... s-o creada el si cu ma-sa ca dam atat mai ales ca era teapa pe fata: cabana mare era gol goluta, nici urma de turisti. Asa stiu romanii sa-si vanda serviciile: toti vor mult si repede, da ete ca nu le-a mers cu noi. Am coborat de la cabana 200m si la prima casa am intrebat daca nu cumva au o camera libera pentru doua zile. O doamna primitoare ne-a invitat imediat inauntru sa ne arate camera. Curatenie, asternuturi curate, frigider, baie cu dus si apa fierbinte, terasa, gratar la dispozitie... toate la 120 lei/doua zile. Pentru noi, care in 80% din excursii am dormit la cort, confortul si conditiile erau perfecte asa ca am acceptat numaidecat.

Vremea era super cand am ajuns asa ca am mancat putin, ne-am schimbat si am plecat repede la plimbare spre Valea de Pesti. In drum ne-am oprit pentru cateva poze la lacul din Campul lui Neag, lac in care cu greu ne-am abtinut sa nu facem baie deoarece apa era uimitor de calda pentru perioada asta a anului si pentru zona in care ne aflam.

vedere spre Campul lui Neag - Retezat

Dupa aproximativ 9 km de pedalat pe asfalt incepem brusc urcusul spre Cabana Valea de Pesti. De aici urmam un forestier destul de bun vreme de vreo 3 km pana ce dam de o rascruce. O placuta antica ne indruma s-o luam la stanga, iar dupa doar 1-2 sute de metrii ajungem la cabana. Aici nu spre mirarea noastra, caci multi ne povestisera despre starea cabanei, am dat peste aceeasi cabana din beton stalinist pe care o stiam inca din clasa a 8-a, perioada in care am venit aici pentru a serba banchetul de sfarsit de gimnaziu impreuna cu clasa mea si cu inca 3-4 fete mai mici ca noi, printre care si Suzana ;)....actualmente sotia mea....ce coincidenta nu?...  uau, cum suna :)).

cabana Valea de Pesti pustie si napadita de buruieni

vedere spre lacul de acumulare Valea de Pesti

o bere rece, o poza si amintiri de acum 15 ani :)

Pe o scurtatura indicata de cabanier o luam la vale urmand o poteca ingusta si abrupta ce avea sa ne scoata in drumul forestier. Dupa coborare ne suim pe biciclete si ii dam bataie la deal in cautarea Pesterii de Gheata - pestera ce se zice ca tot anul pastreaza gheata inauntru.

Drumul este superb si pustiu. Cele cateva casute intalnite in drum nu sunt locuite decat in weekend, iar restul sunt parasite. Zona este foarte pitoreasca si nepoluata. Drumul urca destul de lin de-a lungul firului apei prin padurea racoroasa de conifere. Dupa cativa kilometrii dam de urmele utilajelor lucratorilor forestieri, namolul incetinindu-ne ritmul si facandu-ne sa descalecam.

o portie buna de namol

drumul este foarte placut si relaxant

Cautand disperati Pestera de Gheata am mers si am tot mers pana cand am ajuns la concluzia ca n-are cum sa fie atat de departe (mai fusesem cand eram copii si parca nu paruse atat de departe) si am oprit pentru odihna si putina distractie prin parau.

nu, nu am hemoroizi si nici nu facusem pe mine :)))))  sunt doar buretii de la echipament

numa' bine am mai spalat-o si pe ea si m-am racorit si eu

Ne-am mai invartit aiurea in cautarea pesterii cativa kilometrii pe o poteca ce s-a infundat pana la urma si ne-a fortat sa revenim in forestier, iar acest lucru ne-a facut sa regretam ca nu ne-am documentat mai bine inainte in ceea ce priveste traseul. Se facuse tarziu si norii se strangeau deasupra noastra cand deodata in timp ce coboram am zarit printre brazi pestera. Bucuria a fost mare, iar noi am sarit imediat de pe biciclete si am urcat cei 10-15m pana la intrarile pesterii (sunt mai multe intrari), am luat putina gheata si am facut o poza. Din cate am vazut se poate intra prin 3 locuri: o intrare mare si abrupta din care am luat gheata, una mijlocie si una mica in care se intra numai pe burta. Suzy a intrat si s-a holbat putin inauntru dar neavand niciun fel de echipament la noi nu a inaintat, multumindu-se doar cu o privire la lumina frontalei.

Dupa ce am terminat cu pestera am bagat mare pe coborare pana la baraj unde am modificat putin traseul traversand imensa constructie de piatra si coborand la asfalt pe alta parte decat urcasem.

Destul cu plimbarea pentru prima zi, asa ca am mers la cabana sa halim ceva, sa bem o bere si sa ne relaxam pentru restul serii.

Bike route 1001326 - powered by Bikemap 

A doua zi

Odihniti, spalati, mancati si pusi pe treaba, plecam bucurosi de vremea buna spre Cabana Buta, aproximativ 27 km dus intors, iar ca obiectiv secundar pe ziua respectiva ne-am propus si o tura pana la Cascada Lazaru, ca tot ne era oarecum in drum.

Pe cabanier si pe sotia lui ii vazusem aici, jos in sat, trebaluind prin gospodarie, asa ca era clar: Cabana Buta inca nu se deschisese din moment ce proprietarii nu urcasera inca in munte. Asta n-a contat prea mult, cu toate ca ne doream sa mancam o friptura sau un pastrav sus la Buta. Am bagat 2 beri in rucsac si ne-am impacat cu gandul ca o sa mancam dor ceva stixuri si porumb prajit.

peisajul este extraordinar, iar pe creasta inca se mai pot vedea urmele iernii

Drumul urca destul de abrupt pe unele portiuni scurte dar iti da si timp sa-ti tragi sufletul atunci cand se domoleste mergand pe curba de nivel prin padurea racoroasa.

Toate bune si frumoase pana cand deodata se pune o ploaie de vara torentiala si pe deasupra mai da si grindina.... SUPER!!!... la dracu' cu urcarea noastra la Buta. Iar nu avem pelerine la noi si privind inspre munte observam ca nu se mai vede nimic de norii negrii ce umplusera cerul. Eram abia la jumatatea drumului si ne era ciuda ca ploaia ne strica planurile, insa dupa cum arata cerul nu parea sa se opreasca prea curand asa ca am inceput coborarea sperand ca jos nu ploua si ca putem merge macar pana la cascada.

Mai jos ploaia nu ajunsese inca - picura doar marunt. Ne-am oprit sa bem o bere langa niste capite de fan, am tras niste poze si ne-am impacat cu gandul ca tura asta n-o sa vedem Buta.

Dupa indicatiile gazdei, la intoarcere am gasit destul de greu poteca ce duce la Cascada Lazaru. Dupa ce se iese din drumul de Buta se merge pana la un pod de beton acoperit in totalitate de vegetatie si tot mai departe, tot in sus pe valea Lazarului. Aici noi am gresit si am luat-o la stanga inaintea podului si am traversat apa pe un mini baraj de beton, astfel ratand poteca spre Lazaru. Am lasat bicicletele si am pornit mai departe pe jos prin albie, prin Valea Marii. Drumul este plin de bolovani si de busteni adusi de viituri, insa este presarat cu multe cascade mici ce te imbie la o baie... nu recomand, am incercat si credeti-ma ca mi-au paralizat instant mana si picioarele.... nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat cu alte parti ale corpului daca intram cu totul in apa ;). N-am vazut Lazaru... dar ne-am ales totusi cu ceva de tras in poza: cascadele de pe Valea Marii.

in spate Cascada Marii

Ajunsi inapoi la cazare o punem repede de un gratarel: carnati si ciuperci brune umplute cu unt si cascaval, iar pentru gatlejurile noastre insetate bere rece si o sticla de whiskey. Ii dam zor cu focul si cu gratarul dar nu avem noroc nici de data asta caci furtuna de care fugisem sus pe munte ajungea si la noi in chei. Asa si ce daca! Raman pe pozitie si fac orice pentru carnatii aia - foamea te impinge la multe ;). Dupa vreo 5 min de stat ca prostu' in ploaie, gazda s-a milit de mine si mi-a adus o pelerina....eeeeee.... alta viata nene, asa sa tot stai si sa invarti la carnati.

de foame n-am mai stat sa le fac poza dupa, dar cred ca va puteti imagina cam cum aratau ciupercile astea cu cascavalul si untul topit prelingandu-se.... mmmmmmmmmm!!!!!!

A urmat o plimbare prin chei si prin imprejurimi (pe jos de data asta) si inapoi in cabana pentru un dus fierbinte si un somn bun. Urmatoarea zi ne-am luat ramas bun de la gazde si am plecat spre Petrosani pentru a  o saluta pe buna noastra prietena Laura cu care doar ce ne vazusem in urma cu cinci zile la noi la nunta. Surpriza a fost mare si abia am "scapat" sa nu ramanem o noapte la ea.
Asta a fost tot deocamdata dar promitem sa ne intoarcem si sa urcam la Buta... asta numai asa de-ai dracu' ca sa mancam un pastrav la gratar si sa bem un vinisor in varf de munte ;)

Bike route 1003342 - powered by Bikemap