Olanesti - Cabana Cheia - Valea Cheii

   Iata-ne din nou ajunsi in zona, de data aceasta impreuna cu Coaja si Ana. Dupa ce in primavara am incercat sa ajungem la Cheia - detalii aici - dar am ratat traseul si ne-a plouat tare, tare de tot, de data aceasta stim pe unde s-o luam si avem parte si de vreme frumoasa.

   Lasam masina in parcarea unui hotel din centrul statiunii, ne echipam si ne despartim de Ana care ramane la plaja la piscina unui hotel din zona.

   Tura aceasta este aceeasi ca cea facuta de VladG doar ca in sens invers. Aici puteti vedea poze si descrierea traseului de-a-ndoaselea ;)

   Primii 12 km pana la Cantonul Manzu trec fara sa ne dam seama... Ajungem repede, facem 2-3 poze cu brusturii imensi si inaintam prin miliarde de urzici spre raul Olanesti pe care-l traversam prin apa.

roca de pe fundul albiei este foarte neteda, numa buna pentru cateva pedale

Dupa piscaturi de urzica si putina racoreala la picioare incepem catararea, la propriu, caci aveau sa urmeze 2,5km cu 300m diferenta de nivel pe o poteca plina de frunze uscate si foarte abrupta pe alocuri, ce ne-a facut sa caram pe umar bicicletele destul de mult.

Beleaua cea mai mare a fost ca jumatate din drumul prin padure era blocat de copaci si crengi taiate si puse intentionat de nu stim cine, din nu stim ce motiv, exact pe poteca..... ideea e ca ne-am chinuit si am injurat din plin incercand sa escaladam mormanele de crengi cu bicicletele in spate.

in nicio alta parte a paduri nu gaseai o creanga rupta... doar pe poteca erau pusi intentionat copaci... DE CE?!?!

In urcusul nostru dam de o troita/adapost la rascrucea mai multor trasee turistice. Aici facem din nou o baie de urzici - adio reumatism - si continuam urcarea pe poteca ce devine din ce in ce mai anevoioasa.

lanul de urzici ucigase

Trecem si de toate astea si ne punem iar pe biciclete. Spre fericirea noastra, dam de un drum de taf ce ne coboara repede in intersectia cu forestierul de pe Valea Cheii. Ajungem direct la indicatorul turistic de la baza catararii spre tunel. Facem o pauza de apa, tigari si nevoi :).... si incepem sa urcam destul de obositi dupa traseul din padure. Poze nu prea a avut cine face pe catarare caci nu ne-am dat jos din sa pana sus la popasul de la tunel.

in spate se vede drumeagul pe care am coborat de pa coama dealului in forestierul de Cheia

Gafaind si asudand din greu iata-ne ajunsi la tunelul ce separa Valea Cheii de valea in care se afla Cabana Cheia. Aici gasim o troita si un loc de popas unde ne instalam de urgenta si deschidem rapid dozele de bere din dotare. Tabaram si pe sandviciurile din desaga si ne mai potolim putin foamea. Pierderea de energie fusese maricica, iar soarele care acum incepea sa arda ne facuse sa transpiram din plin.

stanga: intrarea dinspre Valea Cheii                      dreapta: iesirea spre Cabana Cheia

De aici coboram vijelios printr-un peisaj super pana ajungem iar la apa, pe fundul vaii. Trecem calare peste rau si inaintam in forta caci stim ca nu mai este mult pana la cabana, iar gandul ca ne vom racori cu o bere rece ne face si mai "sportivi". Peisajul ne lasa cu gura cascata. Stanci abrupte si pereti verticali se inalta in jurul nostru facandu-ne sa realizam cat de mult am coborat... deci, cat de mult o sa avem de urcat inapoi :)). Zona este cunoscuta pentru numeroasele pesteri si hornuri numai bune de vizitat de catre pasionatii de speologie.

La cabana liniste si pace, doar 2-3 cu cortul si cabanierul impreuna cu un 'nene' care curata de zor la cartofi. Mai tarziu am aflat ca o tabara de copii era cazata acolo (erau plecati la plimbare), iar kilele de cartofi erau pentru ei...mmmmmm.... ii puneau pe disc... mmmmmm... am murit de pofta. Am bagat un ultim sandvici si ne-am pus pofta-n cui de la masa copiilor si am sorbit o bere tolaniti la umbra pe iarba moale si racoroasa.

In tot acest timp ne-au tinut companie un ciobanesc mioritic putin cam nesociabil, un catel foarte lung si foarte scund :)))) si o pisica ce a aparut la plecare, pisica despre care Coaja care mai fusese la cabana ne-a spus ca este renumita ca fiind un veritabil bataus de caini. Cica nu-i sta in cale niciun patruped latrator. Asa mata am mai intalnit doar la Cheile Butii unde chiar am asistat la un K1 aplicat unui biet catel.

Cabana Cheia         20lei locul la priciuri si 50lei camera          5lei berea

o ultima poza cu cateii inainte de plecare

Drumul de intoarcere a fost destul de obositor pana inapoi la tunel, dar de acolo a urmat o coborare frumoasa din care ne-am mai oprit doar pentru a alimenta cu apa si pentru a culege cateva mure. Repede, repede ajungem si la Schitul Iezer, iar de acolo in 3 km suntem deja in satul Cheia, loc in care Coaja o ia inainte tragand tare la asfalt ca sa ajunga mai repede sa se intalneasca cu Ana. Noi doi o lasam mai moale dupa coborare si pedalam destul de agale pe sosea pana inapoi in Baile Olanesti unde ajungem cam la 30 min dupa Coaja care deja sorbea o bine meritata bere.

Cu burtile pline si fara niciun chef de a ne intoarce acasa ne indreptam totusi catre masina, iar in drum ce sa vezi, minunea! :)))).... un localnic cu o bicicleta de 78kg (dupa spusele proprietarului) ce avea in dotare urmatoarele: una bucata subwoofer cu statie auto cu tot, sateliti, tweetere, zeci si zeci de beculete, lanternute, neoane, licurici si mai stiu eu ce tampenii plus piesa de rezistenta un acumulator auto :)). N-am putut rezista si l-am imortalizat.

o porcarie mai mare decat casa... dar nu te poti caca-n placerea omului :)))))))))

Cam asa arata traseul parcurs de noi, frumos, putin obositor si destul de frustrant prin padurea plina de crengi zgarietoare ;)

Traseu de bicicleta 1217909 - powered by Bikemap 

Varna august-2011

   Vremea nu foarte buna din ultima vreme (sfarsit de iulie) nu ne da mari sperante de a ne duce la bun sfarsit planurile de vacanta si anume un tur pe la munte cu cortul. Datorita ploilor anuntate am amanat plecarea exact cu o zi inainte de data propusa si am actionat repede si fara sa mai stam pe ganduri: PLECAM LA MARE! Acolo vremea se anunta super, fara nori ci cu multe grade.

Am facut repede bagajele luand la noi cu totul altceva decat ne gandisem sa luam initial pentru munte, am pus si bicicletele pe masina in speranta ca o sa avem pe unde sa ne plimbam si ne-am imbarcat in miez de noapte pornind cu totii spre Varna, Bulgaria.

   Ruta, Craiova-Giurgiu-Ruse-Varna, ne era cunoscuta inca din 2007 cand fusesem in gasca mare la un festival.

   Drumul a fost cam prost pana la Giurgiu, iar la intrare pe pod am asteptat cam o ora pentru ca se circula pe un singur sens si cu semafor datorita lucrarilor de reabilitare a podului de peste Dunare. Trecuti de vama luam vigneta (militienii bulgaroci erau geana pe turisti si se pusesera chiar in prima giratie de dupa punctul de frontiera) si ii dam goarna spre autostrada ce avea sa ne duca pana in Varna. Pe drum zeci si zeci de masini de RO... parca eram la noi in tara.

   Ajunsi in Varna ne dezmortim putin ciolanele si tragem o mica plimbare prin centru in cautarea unei banci cu un curs bun E-BGN.

   Cald tare afara si ne grabim sa ajungem spre campingul unde ne propusesem sa ne cazam. Mai mergem 20km in S de Varna si ajungem la campingul "La Capatul Lumii" unde aflam cu stupoare si multi nervi ca nu mai este niciun loc liber la casute. Ne invartim, ne coim si cu greu reusim sa aflam de la un barman ca mai este o mini statiune de campinguri la 3km de acolo. Spun cu greu pentru ca bulgarii, inclusiv tineretul, nu cunosc nicio limba straina si drept urmare comunicarea se reduce la semne :)).... nu vreau sa generalizez aici dar cred ca cel putin 80% din bulgari nu stiu nici macar un cuvant in engleza. Aici cred ca isi spune cuvantul si dublarea tuturor filmelor de la TV.

   In fine.... ajungem la campingul indicat  si gasim cu greu o ultima casuta disponibila. Suzana negociaza pretul... si chiar scoate unul bun ;). Casuta are baie proprie cu apa calda, frigider, 2 paturi si o canapea, loc de parcare in spatele ei si multa umbra (tot campingul fiind intr-o padure deasa de pin si foioase). Avand in vedere ca nu mai era nimic liber in zona si ca ne-au primit si cu Tzavo am acceptat numaidecat.

In zona plajele sunt foarte salbatice - asta ne-am si dorit - multi stau cu corturile prin padurile de pe malul destul de inalt si impadurit ce coboara brusc in apa marii. De cum se lasa seara plajele, stancile si restul imprejurimilor deveneau pustii, iar noi cu "copilul" nostru ne puteam face de cap fara manele, terase ce bubuie pana dimineata si cocalari pe plaja noaptea. A nu se intelege ca ne displac chefurile cu "bubuiala" pana-n zori de zi, alimentati din plin cu "kerosen" ;)... nu, dar acum am venit sa ne relaxam putin si sa-i putem da drumul in voie lui Tzavo fara a ne face probleme in ceea ce priveste posibilele victime ;).

panorama in vecinatatea campingului - la noi parca nici marea nu mai vrea sa fie albastra

Urmeaza poze si iar poze... prea multe cuvinte n-avem de spus, marea foarte curata si calda, nisipul destul de curat (poate si pentru ca era lume putina), numai prin paduri cam murdar prin unele locuri unde cei de la cort lasau destul de multa mizerie in urma lor... pacat! Asta ne-a facut sa ne simtim oarecum acasa, din pacate.

da-mi o sarutare....bleah :))

monstrul marin

Intr-una din zile, ne-am suit pe biciclete si am hotarat sa mergem pana la o plaja mai mare din apropiere, asa, ca sa incercam si apa de acolo :). Caldura era mare dar nimeni nu ne grabea asa ca am luat-o incetisor la deal spre soseaua ce avea sa ne duca pana in padurea Cherno More (marea neagra) de unde aveam de parcurs cativa km de forestier pana la plaja Pasha Dere. Traficul privit de la ghidon este groaznic... bulgarii sunt (cel putin in partea aia) mult in urma noastra in ceea ce priveste atentia si respectul acordat biciclistilor.

Dupa ce am "spalat" cauciucele in apa sarata a venit si vremea unei binemeritate balaceli. Venisem dotati cu toate cele pentru plaja, asa ca in 5 minute eram deja despuiati si ne scaldam in voie. Despre biciclete nici nu se pune problema sa ni le fi luat cineva caci pe plaja erau dor cateva cearceafuri rasfirate pe ici pe colo. Nici in apa nu se aventurau multi. Doar scafandrii care pescuiau scoici si pesti la harpon. Chestia asta chiar am observat ca se practica de foarte multi aici, pescuitul "la neopren" fiind foarte raspandit printre stancile din zona.

nici la robinet nu curge apa asa clara

in drum dam de o terasa si oprim pentru hidratare

Cam asta ne-a fost scurta plimbarea cu bicicleta. Scurta dar frumoasa. Am facut si o baie pe cinste, ne-am si ars putin la soare, berea a fost rece, rece... ce sa mai, o zi super. In stanga se vede satul Galata, din vecinatatea campingului si strada ce coboara abrupt si virajat pana aproape in buza apei.

Traseu de bicicleta 1177619 - powered by Bikemap 

"Acasa" bucurie mare pe Tzavo ce statuse saracul toata ziulica inchis in casuta in timp ce noi ne distram. Lasam bicicletele si iesim iar afara, de data asta toata familia si mergem sa cautam un loc pentru gratar. In curtea campingului era un loc amenajat dar cu atatea locuri salbatice in jur era si pacat sa stam in curte.

Gasim un loc intre stanci foarte ok pentru gratar si baie. Ne stabilim tabara si ramanem acolo pana tarziu in noapte.

mancati si bauti, asteptam ca vapoarele sa-si aprinda luminile

...si iata ca le-au aprins ;)

Urmeaza o zi petrecuta in Varna, in doi de data aceasta, pentru ca bineinteles nu m-am putut sustrage de la o raita prin magazinele si boutiqurile ce se-nsirau cu sutele pe arterele aglomerate ale orasului. Parculete, magazine, tarabe, plaja, saloane de tatuaje, nimic n-a scapat de ochiul nostru... le-am luat la pas pe toate.

intrarea in Parcul Observatorului - intrarea spre faleza

catedrala ortodoxa

aici am mancat si data trecuta cand am fost - un fel de fast-food dar mai sanatos, combinat cu lactobar, super bun si ieftin

pescarusii din piata sunt foarte sociabili, poti chiar pune mana pe unii din ei

Cateva cumparaturi pentru "hidratare" si ne intoarcem repede la casuta pentru a pleca la un nou gratar. Muream de foame.

doua dintre cele mai inspirate nume de bere pe care le-am vazut in viata mea: Deep si Beer (asta pe langa Hell Beer din Italia)

Ne orientam de data aceasta spre un loc in padure, la umbra pinilor. Facem focul repede si cat ciocnim o bere puiul preparat de Suzy intr-un sos minune este aproape gata.

Seara se incheie in liniste, pe racoare la o terasa din apropiere, singura de altfel din zona.
Ciudat este faptul ca nu am vazut nici macar un tantar in cele zece zile, asta in ciuda faptului ca este padure peste tot si un lac dulce in apropiere.

Si iar apa, soare si nisip din plin.

un nou stil de a combina plaja cu baia

Iata ca avem parte si de o zi innorata ce nu ne lasa sa iesim la plaja. Nu-i nimic, mergem la plimbare pana in Kamchia, o statiune micuta situata la gura de varsare in mare a raului cu acelasi nume. A fost destul de inedit sa vedem cum un rau dispare pur si simplu in mare. Frumusetea locului si a peisajului a fost accentuata si de furtuna din larg ce trimitea valuri destul de mari inspre mal, acestea inaintand putin si in avalul raului. Pustiul si valurile combinate cu vremea mohorata iti dadeau un sentiment ciudat dar misto tare.

Tot pe raul Kamchia te puteai "da in barci" la un pret negociabil, timp de o jumatate de ora, la bordul diverselor ambarcatiuni ale localnicilor.

O noua zi, o noua plimbare: Varna South Bay Beach si satul din apropierea sa, Asparuhovo, unde am mancat o ciorba rece tartar (un deliciu din iaurt, castraveti, marar si usturoi) si cele mai bune hamsi din viata mea, toate stropite cu Kamenitza rece ca gheata.

in stanga intrarea in port, iar in spate o parte din Varna

iata si cata engleza stiu bulgarii... no offence, dar chiar asa?!

Si daca tot am mancat la pranz mancare specifica litoralului, seara, am hotarat sa mancam scoici facute de "je". Suzana nu mai mancase pana atunci asa ceva dar s-a hotarat sa incerce si spre mirarea ei chiar i-au placut.

bucataria mobila se muta iar pe plaja ;)

prima tura preparata cu sos de iaurt, marar si lamaie, iar a doua am devorat-o direct de pe gratar cu sare si lamaie.. .mmmmm

Vacanta se apropie de sfarsit si tot am amanat rasaritul de soare, dar azi i-a venit vremea si lui. Treziti de la 4.30 plecam cu ochii carpiti spre plaja. Indesam in rucsac aparatul, trepiedul si ceva de haleala pentru micul dejun si in cateva minute suntem pe pozitii. De plictiseala mancam tot pana la rasarit, bag o tigara, doua si iata ca apare din mare si biloiul mult asteptat.

   Cat de mult imi place muntele dar parca si marea merita vizitata din cand in cand - cel putin aici, unde am fost noi, e minunat. Cu parere de rau facem bagajele si plecam spre casa. De data aceasta o luam pe Bucuresti si nu stiu de ce dar iar facem gresala de a o lua pe centura spre A1 in loc sa traversam prin oras..... si tine-te tata prin caldura aia, prin sleaurile alea vreo 15km bara la bara cu toate camioanele...pfffff am turbat o ora pe portiunea aia de drum.
   Spre ora 10 seara ajungem teferi si nevatamati in Craiova. Totul a fost super si suntem gata sa repetam oricand excursia deoarece de la noi pana in Varna sunt doar 400km, adica mai putin decat pana la Constanta.